îngrop coșmarul la rădăcini de busuioc
să rămân doar cu visul de calitate
tu ghicește-mi viitorul într-un ghioc
îl aștept cu liniște și cu stabilitate.

m-aș ascunde-n cântecul de trubadur
o magică vioară să-mi țină companie
mi-e greu singurătatea să o îndur
cu doruri și regrete într-o colonie.

aș vrea să zbor cu albatroșii în azur
cu mirabile aripi mângâiate de soare
nu îmi doresc să trăiesc în huzur
doar să scap din a morții strânsoare.

mă relaxez în leagănul speranței
Cuvântul mi-a dat imboldul creanței.