Ne-am pierdut printre grijile nemuritoare,
Ne-am rătăcit pe cale,doi soldați în război,
Căutăm luminița-n capăt de strâmtoare,
L-am lăsat pe Noi târât în păgânul șuvoi.

De sub stâncile sfărâmate în cutremur
Tânjesc ecourile amuțite în sternuri.
Și cu mădularele cuprinse de tremur
Urlă liniștea cufundată-n catrenuri.

Ne-am lăsat incolțiți, prizonieri în cătun,
Două stane de piatră, cu ochii asfințiți,
Așteptăm acum, temători, bătaia de tun,
De povara cunoașterii am fost ațintiți.