Am mâinile uscate
Ca niște coji de pere
Într-un coș de nuiele
Despletit la toartă
Am gânduri departe
Cu tine de mână
Tu-mi faci cea mai bună
Pădure să-alerg
Arunci smocuri de brazi
Ghinde ținute de păsări
În gură
Cărări neumblate
Amestecate din ploaie și luturi
Lăsate-n cuptoare
Să coacă pământuri
Mirosuri de crengi luminoase
Se desfac în primăvară
Și iară mă-aduci lângă mine
Și-mi pui mâna pe umărul meu
Lăsându-mă să mă adulmec
Până ce fiecare celulă
Se reașază.
Eu nu văd o altă cale
De-a mă ține întreagă
Picioarele caută pădurea ta
Din nevoia de a alerga
Mereu și mereu spre altcineva.