Privesc către tine spre a mă vedea pe mine în ochii tăi.
De fapt, vreau să îți împărtășesc orizontul din spate
În care, în depărtare, îngrămădite, suflete colorate
Locuiesc în căsuțe mărunte, îndepărtat anonime.

Mai mult decât atât, te privesc prin ochelarii de soare.
Tu mă vezi fără să vezi cum te privesc cu adevărat.
Poate că zâmbetul cu care îmi împodobesc chipul
Te face să crezi că te invit să privești suflete în fundal.

Însă eu când te privesc nu mă uit la tine, ci aștept
Să vezi cât de sus am ajuns, cât de departe, cât pot.
Pe cerul albastru pe care privirea ta o cuprinde mizez
Și pe faptul că în ochii nu mă poți vedea, ci în aport.