Sub umbra ta prea deasă și prea lată
Dacă găsisem, ieri, dositul plânset;
Mai taci, în peana mea, pititul în set
Cuvântul îți e plin de afinată.

Mai latră-ți, azi, picioarele cu tină
Mai stai în râu, cu gleznele, parfumuri
Ce s-or spăla ascunderii din nuduri
De-ți pui inel pe deget, prea marină

Căci fata singură, necaz primește
În lume, bătrânețile-s la doi
Doar în pereche-i trai împărătește

Singurătatea – dorul, în noroi;
Căci numai popa nordul ți-l sfințește
Și n-or cădea la vulpe, triste ploi.