în armată am debutat
la gazeta de perete
a garnizoanei,
evenimentele regimentului nostru
le comentam pe tăcute
noaptea sub păturile
pe care le legam de grumazul nopții cu sârme
să nu ni le fure gradații
învestiți cu ordinea cuvintelor și precizia tăcerii,
ne transformam în licurici
să alergăm gândurile
de parcă am fi căutat să prindem posturi străine
înarmați cu galenă și sârmă ca antenă,
cel mai răsfățat post cerut era postul santinelei unu,
la miezul nopții ascultam metronom la radio europa liberă
înroșiți de emoții ca în fața unei mari dileme
oare ne toarnă cineva,
dimineața ne legănam
ca sălciile, bătuți de vânt prin arături
tușeam ca anemonele lui luchian nădușiți de speranțe, transpirați
de urzeli infantile,
căutam liniștea în bocancii uzi, înviorați
pășeam spre cantină să ne echilibrăm energetic cu murături și ceai dezvirginat cu biscuiți rigizi
precum coaja de copac,
lecții de echilibristică primeam zilnic
între două alergări și ora mesei la firul ierbii în care gustarea ne indispunea
cu pateu din resturi și așteptări prăjite,
timpul trecea ca un glonț înecat în osânză,
la poligon exercițiile de tragere ne îmbogățeau imaginația cu lovituri risipite
prin iarbă, cartușe și ținte virusate,
alergam ca pișcoturile în șampanie ori ca pătrunjelul în oală,
eram instruiți pentru ugerul viei și sticlele de pe rafturile
alimentării în care conservele de pește dețineau recordul
la înjurături,
la cantină șlefuiam cu privirea pardoseala râncedă și pescuiam pe îndelete
cartofii ori fasolea din cazan
ca pe cele mai tari oferte pentru gurmanzi,
către dormitor băteam cadența în ritmul stropilor de nămol de la un ștrand improvizat și invizibil
în care membrii de vază erau comandanții,
pe margini înfloreau magnoliile
soarele ne păcălea că aduce în tacâmuri de lux ploaia
să o imortalizăm pe cimentul proaspăt vopsit cu trupuri tinere,
speranțele înfloreau ca ciupercile după ploaie
ne doream permisii și elogiam amr-ul de la jurământ până la lăsarea la vatră
ca pe cel mai important sfânt al tinereții noastre.