poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-17 | |
Ce rost au toate tăcerile lumii, dacă nu poți asculta nimicul în care s-a stins ziua de ieri?
Să auzi strigătele, vaietele, scâncetele care au descris suferința stingerii ei!... Și să le simți în fiecare fărâmă de carne pe care o porți când te întrebi despre tăceri, Ca și cum ieri este, a fost întreaga ta făptură pe care nu ai auzit-o pierind? În zadar deschizi ferestre inimii și aștepți ca fiecare bătaie de inimă să se întoarcă După ce a zvâcnit în largile orizonturi întunecate de la a ta adânc nevedere. Totul este tăcere în jur când atingi cu privirea neputința de a vedea firea în care Întrupează din nimic întregul ce îl crezi că îți cuprinde fără a îți afla risipirea. Te înalță mai mult și te adâncește mai mult! Ostoiește-ți auzul cu lamuri de fier! Poate în vibrația lor îți va reverbera tăcerea care te cuprinde și te adoarme. Poate! Dar mai bine închide fereastra! Nu mai e nimeni care să te întrebe de ce Nu mai poți auzi tânguind, risipind, zvârcolindu-se în stingere tot ce a fost ieri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate