scutură-te de pământ tată și mai îmbracă
o dată salopeta pe care mama ți-a spălat-o
cu săpun luat pe puncte avem de reparat
acoperișul la casă și crugul cerului mai
trebuie nituit în geanta de lucru ți-am pus

toate cuvintele pe care nu ți le-am spus o
pâine neagră cu vag miros de slană și legătura
de chei multele tale chei de la prea multele uși
rămase închise între noi învelită în ziar
mama ți-a pus toată dragostea ei e

înflorată ca zugrăveala care apare în casa
bătrâneacă oricât dăm cu var acolo tata
a tăiat inorogul cel gras pentru fiul plecat
la oraș să învețe printre străini că fericirea
nu este decât o

născocire burgheză a celor ce mai cred
în transparența lui d-zeu când d-zeu e viu
din carne și oase și lucrează la forjă în
schimbul iii nu știu cum se face tată că
ești mai tânăr decât în fotografii

mama îți stă alături în brațe are buchetul
de nuntă mâna îi tresare ușor când aude
poarta scârțâind e semnul că se întoarce
acasă fiul rătăcitor și ziua de apoi mai poate
să aștepte măcar până joi