poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-31 | |
Un nuc alb a murit azi-an. S-a uscat de-a lungul verii,
toamna și-a lepădat nucile, multe și dulci, apoi a rămas gol și rece, nici ciocănitoarea nu îl mai căuta. Acum moare fratele lui, alt nuc, și prin coastele lui desfrunzite răsare soarele, ca o inimă. Nucul plânge și se zbuciumă, atât de tare, încât tună și fulgeră și vântul stârnit e vijelie mare. Nucul nu are nuci, dar are inimă – prin trupul lui alb au trecut anotimpuri și apocalipse de nori și ceață. Un nuc mai tânăr, o mladă, dă să iasă la lumină printe rugi de mur. În lumea copacilor, un nuc ce moare este o cumpănă între două lumi, o scară de lemn către Dumnezeu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate