|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
■ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
■ Gabriel
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cumpănă poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Cristina-Monica Moldoveanu [cristina-monica ]
2021-07-31
| |
Un nuc alb a murit azi-an. S-a uscat de-a lungul verii,
toamna și-a lepădat nucile, multe și dulci,
apoi a rămas gol și rece, nici ciocănitoarea nu îl mai căuta.
Acum moare fratele lui, alt nuc,
și prin coastele lui desfrunzite răsare soarele,
ca o inimă. Nucul plânge și se zbuciumă, atât de tare,
încât tună și fulgeră și vântul stârnit e vijelie mare.
Nucul nu are nuci, dar are inimă – prin trupul lui alb
au trecut anotimpuri și apocalipse de nori și ceață.
Un nuc mai tânăr, o mladă, dă să iasă la lumină printe rugi de mur.
În lumea copacilor, un nuc ce moare este o cumpănă
între două lumi, o scară de lemn către Dumnezeu.
|
|
|
|