Sunt ani buni de când te tot privesc ...te tot observ...te tot doresc ...
Tu nici nu m-ai văzut până acum.
Și timp de 24 de ore pe zi îmi spun că o să-ți spun și ție ce gândesc atunci când plin de gânduri
te privesc...

Dar iarăși simt cum anii buni devin străbuni și tot nu-ți spun.
Nu pot. Mă uit la tine și sunt mut. Și-mi fac curaj! De-ai știi...cum trag de mine și mă-mping spre tine...Degeaba.

Și știi de ce? Nu că mi-ar fi frică ...de tine, de mine, de cineva...de orice...
Ci pentru că ...sunt ani buni de când te tot privesc ...te tot observ...te tot doresc ...
și, pur și simplu, nu am avut timp să mă gândesc ...ce să îți spun...

Nimic prea bun nu am în tot volumul de cuvinte care vin peste mine ca un tumult...
Și asta pentru că ...TU...Tu, care cred că nici nu m-ai văzut până acum ...ești mult mai mult decât orice cuvânt.

Cea mai bună mască a mea sunt eu însumi. Zâmbesc. Da. Cu colțul buzei ridicat. Zâmbesc ca un nebun...ca un ratat...
Și știi de ce? Pentru că știi că sunt! Chiar știi de când ai început să simți că ai și tu, ca și mine, fluturi în stomac ...numai gândindu-te la El...
Nu poți să mă vezi! Nu poți...pentru că Tu nu m-ai găsit încă ...

Eu te-am găsit de atâtea vieți și tot mi-e teamă să îți spun că știu tot ce îți place, tot ce ai vrea să fii, tot ce te blochează...toate temerile ți le știu! Toate luptele cu tine...ți le știu, așa cum îți știu și toate luptele cu mine, cel-pe-care-îl cauți...

Cred că am primit o viață ca să te văd, o viață ca să te pierd, o viață ca să te caut, o viață ca să te găsesc, o viață ca să te privesc, o viață ca să te observ... Ar trebui, zău, ca Timpul să îmi păstreze o bancă foarte aproape de tine în fiecare viață în care, ca un prost, tot ce știu să fac mai bine este să tac.

Dar ce să îți spun? Și de ce ?
De ce să îți spun ceva când Tu, cea-care-nu-poți-să-mă-vezi-dincolo-de-masca-ce-am-devenit-pentru-tine, Tu, draga mea, ești cel mai frumos spectacol la care mă invit de-atâtea vieți?!...

Ah! M-ai privit! Ce dragă-mi ești când mă privești ca și cum m-ai vedea!Dar nu. Nu m-ai văzut nici de data asta!Și-aștept de-atâta vreme-îngropată în secunde, minute, în zile, săptămâni, în luni, în ani ...să mă vezi!

Doamne câtă răbdare am avut și am!
Și cât aș vrea să poți...să poți și Tu...

Să-mi pice Masca!