unui bărbat nu-i scrie poezie
cuvintele prea dulci îl distrag de la treburile lui vorbite cu pământul
nu-i pune întrebări până la răspuns el deja face lucrurile să meargă
nu-l descoase când vine de unde vine cu umbre triste pe față
și dacă este încruntat lasă-l să-și găsească locul dă-i pace
nu te lăuda cu ce ai făcut tu în lipsă
umerii lui duc mult mai greu
ci așază o față de masă curată
pune două farfurii pline cu iubire
urează-i poftă mare și privește-l cu drag ca și când
niciodată nu ar fi fost mai binevenit la această întâlnire
netezește patul odihnei cu patimă și dor
arată-i-te degrabă fără mască și alte țesături