două picături de ploaie,
în așteptarea bucățelelor de cer
să cadă,
odihnim pe-o frunză,
razele
nasc vapori de liliac

suntem
clipocit în ploaie,
cădere aprigă,
doi bulbuci,
sărutăm asfaltul lângă stația de autobuz

un glonte de grindină
- ochi de pirat
născut
din orgoliu furtunii rănite

servitorii hermafroditei
- sărut de pulbere pe pistilul bâzâit de-o albină harnică

sămânță dornică de-o rază de lumină
gură de apă
palmă de pământ negru,
negru
cât buza unui drăcușor

o salcie,
un izvor
- cine plânge?
curge la vale fără să-ntoarcă capul

suntem două tunete doborâte de liniște

nimo și doris
rătăciți în ocean
visăm la timpul când locuiam în aquarium

lumina ochilor
ascunsă
sub pleoapele unui urs

geloșii lunii,
iubita ta, când visez soarele
amorezul meu, când taci

suntem singuri
dar nu singurii

bucuria ascunsă
sub
pielea unei căprioare
- vânatul accesibil


doi rătăciți prin noi,
până ne-ntâlnim într-o poezie plină de sine ca ceața de zi,
de nu mai zărim, ... începem a rătăci de la capăt
până
o altă poezie: așa vă e soarta, de rătăciți,
să v-ajute Dumnezeu,
să v-ajute.