pandemia pune pe mine presiune
mă culc în plâns mă trezesc în plâns
timpul mi-a produs mare aversiune
suspine și temeri în suflet am strâns.

calitatea vieții a scăzut mult
gândesc revenirea la normalitate
îmi este dor rapsodii să ascult
lumea să stea departe de fatalitate.

mi-e dor de un tango sub clar de lună
dar virușii mi-au cotropit iubirea
n-am ce să fac vremea asta-i nebună
aștept învierea și izbăvirea.

Doamne îndură-te de bărbatul meu
pe patul de spital se chinuie din greu.