poezia stă la baza coloanelor lumii
muzica o poartă în cosmice sfere
gânduri absolute ce leagănă ulmii
să străbată anotimpuri ere.

pe umerii versului se sprijină timpul
în voluptăți extinse de primăvară
când renasc naturi oglindindu-și chipul
în rouă parfumată de lăcrămioară.

melancolie transfigurată în cântec
goluri sufletești umplute cu slove
mă ajută întunericul să-l spintec
să-mi depăn visele pe un țărm cu mangrove.

sufletul meu ambițios vizionar
însoțește timpul prin lume hoinar.