poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-03-18 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Când noaptea mi se lasă pe pleoapă, Ursită zilei de-astăzi de-a apus, Vuind mă fură vremea ca o apă Și-o iau pe firul sângelui în sus. Mijesc din umbră stepe nesfârșite Nechează-n vântul zorilor un mânz. Scad focuri. Corturi cad. Se zbat copite. Deodată soarele pe suliți, dârz! Deodată-n mine tot vârtejul stepii, Tot dorul meu în vântul ei răpit! Vultanul, când l-au deșteptat sirepii, Din ierburi cu-aripi aprigi a zbucnit. Strunindu-mi murgu-n loc, rămas cu palmă Deasupra ochilor; îi văd urcând În soare aripa de foc, de-a valma Cu sufletu-mi năvalnic și nenfrânt. Și-n urma lor, când i-am pierdut în zare, Un chiot am zvârlit așa păgân, Că peste țări și veacuri tot îmi pare Că îmi aud năprasnicul stăpân.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate