te rog iartă-mi acest anotimp prelung de tăcere
nu ți-am mai scris demult dar de la o vreme
m-a cuprins o frică neînțeleasă ca un calmar humboldt
dacă vorbesc despre tine te-aș împărți tuturor ca pe vaccinul Salk
și mie nu-mi mai rămâne nimic
toți ar începe să vadă ce văd în tine
de parcă le-am uns ochii cu salivă și tină
îmi tot repetam mai bine rămâi nespusă
ca o durere de stern nu se vede dar știi
că-i acolo
de fapt a-ți scrie înseamnă să fiu îngropat de viu
și râcâi cu disperare hârtia
să ies la lumină

în curând voi pleca în regatul unit al marii închipuiri
așa că m-am hotărât să-ți scriu să nu uiți
nopțile alea fragile ca un ou Fabergé
nopțile în care mă închinam la osul bărbiei tale
de parcă eram leprosul din evanghelia după Marcu și-ți spuneam dacă vrei mă poți curăța
îți explicam că de la osul bărbiei pornește frumusețea întregului chip
al tău avea forma unei lacrime-ntoarse
zâmbeai tristă spuneai că așa ți-a fost scris
să-ți porți la vedere destinul

ca să te veselesc imaginam altceva
chipul tău semăna cu o inimă iar alunița c-un stent
ori cu inima roșie din suita de Emoji
doar că purta părul cu cărare pe mijloc

nopțile alea ciudate
ca dispariția ameliei earhart
în care am împărțit cu tine un râs nebun
și un horoscop care-ți spunea ce noroc ai
în dragoste în funcție de ziua de naștere
previziona că noi ăștia născuți pe 18
înțelegem dragostea doar după ce o pierdem
dar suntem compatibili cu cei născuți pe 8
nici dacă voiam nu le potriveam mai bine
ți-am zis noapte bună contagiunea mea tahicardică
am adormit cu bărbia ta între dinți
ca pruncul cu tetina în gură

dincolo de micile noastre dulcegării
adevărul e unul simplu și fără metafore
ești felul meu de a vorbi singur
și rugăciunea mea
știu mi-ai spune că-l supăr pe Dumnezeu
dar nu ai dreptate
dacă ne-a creat cu adevărat după chipul
și asemănarea sa atunci
ești Dumnezeul meu și sunt sigur
că dacă vreodată s-ar face om
atunci își va purta la vedere destinul
și va avea chipul tău
de lacrimă-ntoarsă