Eu scriu ceva ce sună
Ma bine nevăzut la lună
Care atunci când e arămie
Mi-i face pe toți dragi mie
Cuvântul e mai clar deci mai frumos
Și chiar și vulturul gândește duios
Cât este noaptea de cuminte
Și totul pare trecător în minte
Sub clarul de lună nu sunt pe buze
Lucruri de care să roșesc, să amuze
Oare de ce nu este totul pe interes?
Deoarece decurge în același sens
E bine că nu mai au toți patru perechi de ploape
Și nu mai pot ideea în fașă să mi-o-ngroape
Numai în urna rezervată scrierii
Cu mențiunea "toți suntem supuși greșelii"
De la un timp luna parcă nu mai spune de iubire
Când o privesc iar cu gândul liber zice de mântuire
Ea dă un exemplu de calm în gândire
Care leagă cuvintele pentru vorbire