poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-12-01 | |
I
tăcerea închisese într-o zi toate cuvintele iar teama de-a vorbi le păzea cu străşnicie am împletit câteva sunete azvârlindu-le ca pe o suliţă spre marginea unui strigăt tăcerea însângerată se prăbuşi la pământ cu un zgomot surd cuvintele, în lacrimi de bucurie îşi rosteau singure numele... II paşii-mi aleargă spre tine încercând să oprească tăcerea străluceşti, mă risipeşti în sunet de lumină îmi eşti susur blând amurg arămiu răsărit în taină de dinspre dincolo de mine îmi răscoleşti iubirea te-ascund în suflet dar mi te reverşi în ploi de crizanteme ce râd cu lacrimi de-argint când totul se-nchide într-un gol ascuns în uitare, și cuvintele nu mai pot desluși singure al lor sens, tu-mi eşti totul în cel mai neînsemnat neajuns și tăcerea ta are cel mai plin şi neajutorat de subtil înţeles. III vise de-avalma în gânduri închise zac în imagini de cuvinte nescrise când colţuri sfărâmate din gânduri de piatră încerca-vor să ne stea în cale vreodată vom rupe tăcerea în mii de cuvinte și sunet de lumină vor purta ca veşminte aducând cu ele dinspre tărâmul tăcut înţelepciunea iscată din zgomotul mut provocat de ameţitoare căderi de tăceri scăldate şi ele în amintiri ce de ieri sunt trezite din primul şi ultimul început al drumului presărat cu scântei de absolut pe care-l simt doar nu-l aud parcă se stinge parcă e murmur parcă e gând...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate