La prima întâlnire m-am gândit,
a furat fața de masă a mamei
în timp ce ea transforma făina în pâine.


bănuiesc, o fi fost amanți,
picior peste picior la aceeași masă,
când taică-meu, săracul, transpira pe ogoarele satului,
sorbeau vin din strugurii lui,
iar el,
copleșit de dorințe poetice, îi scria cântece de disperare,

Îmi scutur gândurile copilăroase,
îndoiala nu pleacă,

Dacă cei doi erau comercianți?

Făceau schimb de tigrii,
de pâine, de tirani, dinți sumbri,
câmpiile de vin, ochi duri,
schimbau mielul și ceapa,
foamea, setea și generalul,
împărțeau orele de căpșuni,

Geloasă
îmi trece prin minte: dacă
într-un moment de singuratate a pus vrajă pe mama?
și-a-ntins o față de masă mare mare pentru cei flămânzi,
cei ce n-au iubit niciodată, n-au plâns
niciodată
n-au atins fața lumii,


Oh, gândurile astea copilărești nu-mi dau pace ...