Unul se crede un soare
Că i se cuvin de toate
Orice dorință îi răsare
Crede în a lui vanitate

S-a uitat că noi voinicește
Cu munca fără mândrie
Dar pe el mândria îl îndrăgește
Se vede în oglinda aurie

Care-i spune să nu doară
Cu ai lui să fie domol
Chiar dacă la o chitară
Îl învățam fără ocol

Asa e la copii în amiază
Deloc ei nu te mai copiază
Apoi gura lumii urmează
Și trebuie așezat în spetează