pe scara poeziei urc mereu
trec de nori în emisfera boreală
stele se preocupă de progresul meu
și raze mă acoperă ca o beteală.

și iubirea curge finisând solfegii
din veghea lunii blândețe captez
la nevoie trec prin sacrilegii
prin bezne și abisuri să nu delirez.

iubesc în mii de rime viața mi-e dragă
ca lumina ochilor când nu lăcrimează
splendorile lumii știu să mă atragă
Luceafărul iubirii inima-mi scanează.

lacrimi sub pleoape au licăr de stea
să spele prin jertfă liniștea dragostea.