eu îmi revendic dreptul de a te căuta
fiindcă am fost primul care a văzut ruperea
clepsidrei în spaţiu
şi când te ascundeai după un gând,
o idee,
eu întindeam mâna stângă să te cuprind
tocmai din calea Lactee
când întindeam mâna dreaptă după noi începuturi
tu te-aruncai în vid
desfăcându-te în fluturi

eu te caut în mod legitim,
fiindcă atunci când ai despicat
dintr- o pasăre stratosfera,
eu eram deja în pendulul albastru
crezând că zbori din sângele meu
spre un ochi adânc de himeră
de aceea te rog din cosmos
sau din genunchi încă odată
arată-mi faţa nevăzută a lunii
şi cum arată lumea cealaltă
dacă nu poţi , învaţă-mă să îmi răstignesc
aripile spre toate punctele cardinale
sau măcar de la nord la sud
şi îţi promit
că niciodată n-am să te mai caut
în universuri paralele
nu am să te mai strig
n-am să te mai aud