poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-31 | |
precum o fiară, timpul m-a-încorsetat în mine.
în brațe mă cuprinde cu mâinile-i obadă. rece, adânc, sinistru, un șarpe prin ruine, mă-închide în ființă ca ușa într-o poartă. pe scaunul de piatră stau ca un rege surd. privesc cum orizont ascunde-un orizont. tu vei veni la mine cu rugăciuni demult și cu merinde noi și vin adus din port. mă doare-încheietura în care nasturii se-închid ca niște stele de dimineți tivite și simt pe deget goluri cum lasă grauri pe cerul serii umbre de stol adăugite. contorsionate fiare de resturi mă-împresor. privesc în poartă golul ca placa de mormânt. unde e umbra din care mă semăn unui zbor ce altădată vast mi se-întindea prin gând? dă-mi, rogu-te, timp iară numai să pot gusta din mâna ta atingeri, din gura ta cuvinte! dă-mi, rogu-te, în noapte pe cer încă-o stea, care să mă îndrume prin poartă înainte! încorsetat de rădăcini aproape ruginite mi s-au stâlcit genunchi, călcâiele și gândul. nici frigul, tăcerea, nimic nu e ca înainte. și nici eu numai sunt. În toate e pământul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate