mă visez noaptea într-o clepsidră
întoarsă în vremea
când tu încercai să mă înveți uitarea
și îți creșteau aripi - fâșii de cer
din anotimpurile-ți
purtate pe umeri
*
vroiam să iau lumea de la început
fiindcă morile de vânt mă așteptau
să le înfrunt
cu cornul meu de inorog
*
tu mă strigai pe numele meu de copac
învinovățindu-mă
de spargerea secundelor
dar depărtarea crescuse prea mult în jurul meu
iar tu te apropiai haotic
de capătul timpului
care se rupea în triunghiuri
de aurore boreale