nu plânge Zorobabel
azi mă despart de tine cu același sentiment onctuos
de desprindere a untului de pe felia de pâine
e greu să dezlipești un leucoplast de pe suflet
să te rupi de cineva care ți-a fost mereu alături
chiar când nimeni nu mai dădea doi bani pe tine
care ți-a înviorat singurătatea un clovn acrobat
jonglând cu gândurile tale negre în arena de tigri și lei
care a schimbat durerile tale în vată de zahăr
și nu te-a deranjat niciodată cu prezența lui
când tu te simțeai îndeajuns de bine ca să-l ignori
dar e prea târziu pentru regrete
am pregătit discursul acesta ca pentru un divorț de staruri holywoodiene
aș dori să pot spune că vom rămâne prieteni
că vom mai bârfi ocazional cățelele cu dinți de oțel
și vom pune la cale farse fierbinți lângă un cornet de înghețată
dar vezi tu Zoro asta e imposibil
ar însemna să continui această comedie sinistră
să mă mint că tot ce-mi imaginez
frumos, nobil, leal,
ar putea vreodată să existe pe bune
mi-aș dori să poți exista independent și liber de ce-mi trece prin cap
să însemni ceva prin tine însuți
nu doar un simplu prieten imaginar al unui ins ordinar
cu probleme de comunicare
ar trebui să existe undeva un loc special de întâlnire
ca toți prietenii imaginari să poată schimba două vorbe
despre experiența unică de a fi prietenul unei persoane atât de reale
încât nimic să nu-ți poată zdruncina
încrederea în tine