vorbesc cu mine ca și cu un sfetnic
nu știu câtă vreme mai am de trăit
mi-am petrecut viața pe tărâmul veșnic
nimic pe lumea asta nu m-a înrăit.

răspândesc în zare poezia cuminte
nu uit să-i ridic slavă lui Dumnezeu
cu îngerii veghez la hotarele sfinte
strâng amintiri ca într-un muzeu.

ador esențele și sevele naturii
lucidități creștine le asimilez
nu mă las cotropită de furii
eșecuri și regrete le anihilez.

să fiu harică este orgoliu suprem
am devenit lumină cu fiece poem.