Te-am urmarit cum mi-ai cazut din brate,
alunecat din vise,
pe acoperisul greu al norilor
ce-au naufragiat intre noi
perpendicular
de-au picurat tot extazul
din mine
pana am uitat ce-nseamna “viata”…

Si-am zburat
mai sus decat ingerii albi,
si mai inchisa-n zborul meu
ca ingerul negru intr-a sa agonie.
Si am zburat,
neterminat,
departe...
cand zborul meu salbatic,
zborul meu nebun,
m-a rupt,
desprins, de mine…
de mine, cea din tine.

…De-as fereca toate ferestrele din lumea
mea
n-am inceta
sa ne atingem
buricele degetelor
prin transparenta de gheata
a tuturor rugaciunilor mele…
pentru ca de aici
nu mi-ai lipsit niciodata!
… … …
Si aici,
in zbor,
de(s)parte cerul de pamant
suspendati in aer,
ramas-am iubiti
pentru vecie.