poiana cu narcise mă cheamă la ea
respir miresme dulci și diafane
printre petale albe se scurge liniștea
aici nu este loc de izbucniri profane.

pășesc cu mare grijă pe floral covor
desculță ca un fluture amețit de rouă
aici pot pune la tristețe zăvor
aici despic suspinele în nouă.

privighetorile le cântă splendoarea
adună pe aripi arome de vis
făpturi fragile ce-și expun candoarea
în cel mai pașnic loc din Paradis.

e vrajă într-o stare de tăcere
aici mă reculeg când inima îmi cere.