rabatasem încărcătura de revolte
înainte de micul dejun
pâinea bine unsă cu spaimă rămânea să mucezească pe farfurie
în mâzga discursurilor politicienilor
o pupă mușca puțin din lumină
dincolo de voință
gratiile scoteau umbra din oameni
furiile îmbrăcate de la solduri erau zdrențe pe mine
vântul își ridica vela argintie
nu-mi păsa
pielea fermenta de sori minusculi
ochiul
pivota în adâncuri
ce nu știam se desprindea din piatră
cioburi de suflet construiau
un templu

străjuiți de sfinx
un vultur și un prometeu filtrau
pragmatici
visul din oameni