în rochițe vaporoase lacrimi grele curg din streșini
plânsul spală de rușine sufletul ce-închis în el e
să iubești, să inverzeşti, să te bucuri că alături poți și ești

guguştiucii te învață să te bucuri de puțin. important e să ai aripi
și-împreună, cerul gol, să-l brăzdăm. liberi să fim
sunt alături, fii alături, aripă lângă aripă, timpul va ceda când viața înflorește chiar și-o clipă

viața-și vărsa bucuria în a morții întristare, soarele sărută luna, el învie când ea moare
și cum roata se învârte, toate-s vechi și nouă-s toate, un sărut, o-îmbrățișare
pot să umple doar o clipă, dar ce clipă, cât de mare

liniștea, adâncă mare, flux, reflux, timpul respiră, dintre nori cerul se-arată cu tăcerea lui deplină
doar o aripă mai scrie dor pe coala lui albastră, doi ochi stinși la o fereastră
și o răsuflare-înceată… floarea-înfloare, viața-înviață