poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-05 | |
îți spun adevărul meu:
mai cumplit decât însingurarea e să nu poți să ții oamenii lângă tine să-i vezi cum se scurg ca apa printre degete când te speli pe față și nu te privești în oglindă de teamă să nu fi devenit amintire ne batem cu pumnul în piept că iubim dar niciodată nu iubim pe de-a-ntregul niciodată nu iubim și răul din oameni de teamă să nu trezească răul din noi atunci ne agățăm de greșelile altora să ne convingem că suntem personajele pozitive dintr-o dramă în care cel rău la final primește ceea ce merită nu că ar conta zilele în care parafrazai rugăciuni catolice și spuneai doamnă nu sunt vrednic să intru sub acoperământul tău dar spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletului meu nu că ar conta zilele în care te întreba ce e iubirea și răspundeai tu ești iubirea nu că ar conta zilele în care te trezeai cu noaptea în cap și lăsai un mesaj video ca un mesaj într-o sticlă pentru momentul în care trezirea i se pare un naufragiu tu cel care credeai că suntem suma celor ce se gândesc la noi înțelegi că de fapt ești simplu calcul matematic și că de fapt ești suma greșelilor pe care le faci adevărul te lovește în moalele capului lupți să respiri ca matt damon lăsat din greșeală pe marte ai vrea să-i scrii dar îți va spune că ești cea mai mare dezamăgire ai vrea să-i scrii dar îți spui adu-ți aminte de toate zilele în care așteptai – cum îl așteptau pe mesia evreii – un semn cât de mic că e bine dar semnul acela nu venea semnul acela se transforma în semn de întrebare apoi în semn de furie la gândul că n-ai strâns-o niciodată în brațe n-ai intrat niciodată în ea cum intră în casă preotul cu sfințitul ai vrea să-i scrii dar te rogi doamne dă-mi putere să mă rup de ce-mi face rău și nu poți înțelege cum răul acesta îți face atât de mult bine în cele din urmă te scufunzi în muncă biet cormoran din xinping pe care un chinez bătrân îl scoate la pescuit și-l leagă la gât să nu-nghită peștii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate