vine și pleacă
vine și pleacă
și tot așa
și altfel nicicum

o psihoză cu fazele ei recrudescente
e absența asta în care
ești atât de prezentă

și-i spui:
vom fi înalți vom fi extrem de calzi de frumoși
vom crește
sub forma tufelor de liliac
mici pete de verde pe fața pământie a lucrurilor

fără sens
fără sens
fără sens

între respirația ta
și respirația mea
puse în straturi

sunt bine
și extrem de fericit și așa mai departe

nu te îngrijora
fiecare zi mă găsește extrem de concentrat
tot răzui pereții dintr-o cameră care dă într-o altă cameră
un interior într-un alt interior
ca o cămașă de forță într-o altă cămașă de forță

și-n dreptul ferestrei
mi-am desenat meteoriți dezintegrându-se
în atmosfera asta atât de apăsătoare
dintre venirile tale
plecările mele
venirile tale
plecările mele

și tot ceea ce urmează să se petreacă
nu numai că deja s-a petrecut
nimic nu poate avea un alt sens
câtă vreme sensul e cel care urmează să se întâmple

vine și pleacă
vine și pleacă

și tu tot te bucuri
de această perversitate a formelor
pe care o îmbracă așteptarea ei
în lipsa ta
lipsa ta
în așteptarea ei

și peste tot
de-a lungul
de-a latul
dedesubt
deasupra
afară
cât mai în depărtare
și cât mai aproape
de cald
de timid
și de tandru
când psihoza se află în faza asta atât de acută
soarele
e un disc de vinil
asta vezi
zgâriat
pe ambele fețe

îmi lipsești
îmi lipsești
îmi lipsești
îmi lipsești
îmi lipsești