poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-01-04 | | m-am trezit iar în viață cu venele pulsând de la atâta lumină un om singur privind pe geam copacii înveliți în brumă ca niste fâșii de nailon și inima de plastic continuă să pulseze e un nou an în care m-am trezit repetând nici azi nu pot să găsesc fericirea dar ea e aici în lucrurile mici felul cum te privesc pe tine dând de măncare câinilor și pisicilor ochii lor rotunzi mari cerșind dragoste mai mult decât mâncare și apă și asta e frumos ating cu degetele geamul ca pe o fotografie azi totul e alb negru ca în filmele vechi totul e fără sonor privesc în trecut și văd o mulțime de oameni mergând alene pe alei vechi pietruite în căutarea aceluiași lucru văd și un copil care stă cuminte la marginea drumului are fața neagră și inima albă care bate și ea în ritmul acestui univers din partea noastră de lume stai aproape de mine ca să nu pierd contactul fizic e viață aici, îmi spun după care trag perdeaua albă și vaporoasă și venele îmi pulsează din nou de la atâta lumină. și mai văd un om singur depărtându-se încet de ferestrele reci dispărând încet în ceață printre copacii înveliți în brumă într-o pădure albă în care toți trăim fericiți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate