din chilie Dumnezeu nu iese oricând
toate se petrec de la sine
chiar dacă te frămânți
e-n zadar
nu spune ce-o fi o fi
pentru că oricum nici măcar întâmplarea
nu e întâmplătoare
tace și privește galeș
la cum ne întristăm aiurea
te-am chemat pentru o clipă la poarta cuvintelor
și nu ai putut
erai ocupat
cuvintele se grăbeau
încotro
mă întrebam
penibilă fugă de viață
asta facem de cum ne naștem
avem o grabă nesăbuită spre nicăieri
poate ar fi mai bine
să lăsăm timpul
să-și facă de lucru cu noi