iarna-i o pacoste îngheață podețe
înfige sloiuri în ramuri fragile
soarele nu mai răspândește blândețe
lacrimile degeră în vremuri ostile.

din munți mai coboară un dram de tandrețe
de la brazii eroici care țin glia trează.
dar vine Moș Crăciun cu sacul cu povețe
bucuria iernii în El se mai păstrează.

în stele care ning lumini cu finețe
și ne trasează drumul către Dumnezeu
învăț să îndur gerul de bătrânețe
raiul zăpezilor să-l prețuiesc și eu.

îmi urmez visul în noaptea de opal
îngerul mă veghează în turn episcopal.