o spinare de tufă se-nalță-ntr-un crâng
ca loc de ascuns pentr-un iepur` plăpând
de teama că lupii flămânzi l-or vâna
sau poate vre-o vulpe îl va mușina

oricum o fi soarta în ultimul ceas
ascuns iepurașul în desul popas
se-ndreaptă spre pronie cu gândul curat
că-n șira de ruguri de uliu-a scăpat

și doar vânăromul cât este de crud
de-i vine de hac după goana din crâng
i-aduce prinos despărțindu-l de blană
fixând nemurirea-i în gust de tocană