Tu ai în ochi priveliște senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindești în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în liniști moi și-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea și-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfințire
În sânge ce pe cruce ți-l știam
Și răstignit pe orizont subțire.

Și-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărțire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...