poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-23 | |
Am trăit la fel ca toți călugării fără să știu că sunt
Am mâncat puțin și ce-am apucat fără să știu că am postit Am îmbrăcat numai rochii lungi în urma cărora orașul se reașeza Fără să știu că pielea mea era o prelungire a veșmântului monastic Am mers pe jos mereu spre acasă, urcând și urcând poteci ale minții Fără să știu că locuiam într-un lăcaș de cult pe care nu-l vedeam Atât de bine era ascuns sub pleoape În camera mea claustrală eram de fapt pe vârful unui munte Unde nimeni nu ajungea, mi-am dedicat viața altora Și le-am făcut jurăminte știind că nu e cale de întoarcere Am băut numai apă de izvor așa cum fac asceții Fără să știu că prin inima mea se putea vedea de la mare distanță Distanța era de fapt goliciunea, doar cu ajutorul ei m-am putut găsi Și pentru ea am învățat să confecționez zale care nu pot fi înfrânte M-am separat de restul lumii inaptă: Vorbesc doar cu îngerii Și-n părăsirea mea îmi sunt îndeajuns câteva cuvinte Pe care ei ca lăptarii la prima oră a dimineții mi le pun la ușă Dar mai ales am citit cărțile sacre și am contemplat priveliștile Care-mi apăreau la geam după fiecare pagină, m-am pierdut în ele ani de zile Îmi pare rău că nu pot fi găsită la timp
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate