poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ fii blând cu tine însuți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-29 | |
Solitar, ca-ntr-un pustiu de râuri
Își soarbe necontenit durerea Culegând din al meu dor, frânturi. Îl vedeți, tăcut și rece fiind Și-atunci, nepăsător,îl credeți Că trece peste voi, murind. Dar, apropiați a voastre inimi Și simțiți cum geme-n sine, Străbătut întruna de lumini. De ani întregi fidel tot bate, La locul sau cel prăfuit Omul viața și-o socoate. Știți voi oare că fiece ticăit De voi l-ați și pierdut, Pentru el e-un prunc iubit? El nicicând nu a uitat Deși, de mult a fost, Prima clipă ce-a creat Cu amar,de-atunci,așteaptă Ca o clipă , doar, Să o vadă vie, coaptă. Gemând, copiii-și duce Zi de zi, doar în mormânt, Și niciunul nu se-ntoarce. Dar, iubind,mereu el știe Că toți cândva vor fi-nviind Și-atunci nici moartea n-o să fie, Nici clipe reci și muritoare Nici alb mormânt cu iz de floare Nici negre văi, pustiitoare. Ceasul ticăie gemând, Printre lacrimi, el privește Și măsoară timp, sperând.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate