nu risipesc cuvintele, sunt cumpătată
chiar și când lacrimi siroiesc pe față
măiestria inimii nicicum nu e pătată
de umbrele urii prezente în viață.

mă ascund în slove cu pereți monumentali
las o ușă deschisă pentru vizitatori
nu răspândesc fobia pentru viruși letali
căci mă încred în aștri nemuritori.

ei îmi pregătesc zidirea în poem violet
să nu mă-nhațe moartea așa nepregătită
am primit de la stele lumini în colet
zestrea amintirilor este pecetluită.

se umple pergamentul cu litere-n balet
dând patimilor viață cu dor învăluită.