poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-12-11 | |
fumegă timpul în lemnele focului de tabără
se ridică în cruci multiple fumul aburul secunda litere albe şi negre împletesc prezentul pentru viitor o scânteie pleacă departe ridică sistemele de ecuaţii pe care le va integra în toate acele verbe pe care vrând nevrând le aşternem rostim în acţiunile cu începuturi febril manifestate şi cu finaluri diluate în gesturi neterminate medicul din tâmpla aşteptărilor taie ora în patru profesorul lasă urechile timpului să crească apoi trage de ele la fiecare lecţie a profunzimilor neînţelesul râde în pumnii plini cu pietrele neşlefuite ale existenţei preotul învaţă mireanul să manifeste rugăciunea inimii dincolo de icoană el tace orb într-o stâncă deschide ochii şi palmele se adună cu încetineala unui melc bătrân la pieptul fără de acoperire în faţa trecutului fumegă, tată, timpul copilăriei în puloverul deşirat pe care de atâtea ori te ajutam să-l îmbraci când şopteai blând: mi-e frig, Ană, mi-e frig... ating timid velinţa lucrată câţiva ani de-a rândul de mama şi-n privirile mele renaşte puloverul deşirat pe care mă rugai în şoaptă să te ajut să-l îmbraci nu mai ştiu, tată, dacă să râd sau să plâng amintirilor învaţă-mă să mă mint nu mai ştiu.... nu mai ştiu... cum de ce şi când am pierdut balonul de aer colorat de glasul tău tată 11 decembrie 2018
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate