Toamnă –
lumini
arome
amintiri...

Alaiuri de nopți tot mai multe
ies din ascunsele cotloane
acoperind zilele
și visele mele din pădurile sihastre
peste care
de mult se așternură
frunze uscate.

***

În liniștea nopții
o lacrimă caută un chip...

Iau în brațe
cuvinte și frunze
și le arunc către luna plină
ca și înspre ea
să urce lin plutind
câte-o frunză
câte-o slovă –
câte-un gând
... Și-atunci
brusc îmi zării
pentru o clipă
chipul
în lacrima iubitei.