în multe reci a clipelor vlăstare
mă doare bezna cea din vârful rănii
și preoți de-ntuneric bat mătănii
iar stihul tău eres în piscuri are.

în iarna lacrimii din ochi pe sănii
pe-obrazul trist aluneci către zare
de buze ce vestesc în sărutare
iubire-n zbor de-a tainelor dihănii.

plutiri de vise-aleargă peste ape
și nemurirea-i de tăcere preț
de-argint o pace-n duhuri să adape.

pe liniștea cu miez de alb semeț
să scrii ce-n racla nunților încape
când se adună mirii la județ.