M-am lovit de lumina soarelui,
uitând de viața mea și-a aproapelui.
A căzut roua rece pe fața ta,
luând cu ea și răutatea.
Ai văzut cum răsare soarele vreodată?
așa să fie mintea ta limpede și curată.
Ai simțit iarba moale sub călcâie?
așa să fie calea ta, plină de bucurie.
Se aude un cântec de păsărele,
ce-ți alină sufletul plin de durere,
adie ușor vântul printre plete
ca să-ți aducă energie-n cugete
și zi de zi viața noastră trece
uneori e cald, uneori e rece.