poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-22 | |
Dumnezeu nu-nchide nicodată drumul,
doar lasă câte-o ceață peste lume, prin care, să vezi, ochii nu îți sunt îndeajuns. Când pare că nu mai vezi nimic, observi cum îți surâde o așteptare, așezată pe o bancă în parc. „ Aici trebuie să fie o bancă pentru așteptări”, îți zici, în timp ce grațioasa așteptare te roagă să rămâi până ieșiți, cu bine, din ceață. Și rămâi. Inima intră, pe nevăzute, în ritmul așteptării. În vremea asta, grațiile sunt cu mult mai departe. Când grațioasa așteptare dispare, cum se spune, ca măgarul în ceață, îți continui drumul până la următoarea bancă pentru așteptări, și așa mai departe. Când se face iarnă, îți spui că Dumnezeu ar trebui să facă o pârtie pentru așteptări, să nu se înece grațioasele în zăpadă. O voce dinăuntru pare să-ți spună: „Fă-o și pe-asta!” Iei o lopată, faci pârtie, până trece și tristețea din tine. Tot te uiți înainte când lopătezi furibund. Nicio așteptare în cale! Atunci, vocea dinlăuntru îți zice: „Care-i proasta, fie și-o grațioasă așteptare, să aștepte, tremurândă, în frig?!” Dintr-odată, se deschide ochiul pierdut înlăuntru, iar drumul îți surâde senin, odată cu soarele, odată cu noaptea ce se-apropie-ncet, în ritm de lună zglobiu. Simți îmbrățișări fierbinți, fără să știi că sunt grațiile întoarse din drum, pe cărări nevăzute.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate