Atunci când ridici cerul cu mâinile,
că te-ai blocat și vrei o gură de aer.
Ca atunci când erai copil
și visele aveau panglici de argint.
Ca atunci când tragi hârtia portocalie
și care zboară ca un zmeu,
sau ca o rachetă fără greutate
și apoi cade ca cenușa albă.
Cum ar fi și cântecul unei fete
care s-a născut să ne încânte
și tu ești acolo fermecat,
uitându-te la ochii ei.
Ca iarba de sub picioarele tale,
care e udă de la roua,
dintr-o noapte de vară târzie.
Ușoară, cât de ușor
e un dans sub apă.
Ușoară, cât de ușoară
este o pânză de lenjerie.
Ca în ziua în care ți-a zâmbit
prima dată și ai sperat
că ai fost primul dintr-un milion.
Ca atunci când fiul tău adoarme
și tu îl vezi ca pe cel mai scump din lume.
Oare cât de ușoară e viața!