Cuvântul acesta s-a umezit de hârtie
și greu grăiește penița
pe drumul orb,
cum să pot, Doamne, a spune tăcerea aceasta,
viermi de lumină în toamnă devenind
fluturi de beție
din vinul ce se coace-n butoaie deja...

Altfel, pentru femeia din șoaptele mele
am în măruntaiele iubirii o jumătate de inimă bahică
cealaltă jumătate o țin lucidă
spre a primi în vizită Moartea,
să-i picure din Coasă-n hârtie
cuvântul exact,
femeie, vom muri puțin atunci
unul înăuntrul altuia

*

de rugăciune și de șoaptă
final de drum pășit
în vârful a trei degete de la mâna dreaptă