În pieptul meu se redeschide o rană
Din stele pare a se prăvăli dureri
Ce poți să faci? Caruil om sa-i ceri
Să îți arate drumul spre nirvană?

Ești copleșit nu mai încerci să speri
Pare că firul vieții se destramă
Că însăși viața ta este o dramă
În mintea ta rămân cuvintele de ieri

Nu mai incerc sa îmi deschid iar gura
Mă voi închide în veșnice tăceri
Și chiar de suflete în durerea ta disperi
Să nu răspunzi nimănui cu ura

Privesc spre cer și iar îmi pare luna
Femeia pe care am iubit-o întotdeauna