Azi predau lecții despre cum să aperi iubirea
de minutele prostituate.
Mai întâi, încerci să afli de ce,
nu de unde au venit ele
dacă nu cumva chiar tu
le-ai lăsat loc de invazie!
Apoi, scormonești în tine
până găsești răspunsuri,
îți pui armura peste nefericire,
trimiți gândurile rele la plimbare,
rememorezi cum a fost, ce a fost,
ce ai dorit, ce ai găsit și, mai ales,
dacă ai iubit cu adevărat.
Îți dai armura jos și ataci sufletul tău,
până mor instinctele vrașmașe
care de regulă se ascund în orgoliu.
Cântărești cu grijă sentimentele,
câte au mai rămas viabile,
trezești instinctele speranței
și-ți provoci nefericirea la luptă,
arbitru să fie iertarea înțeleaptă.
Dacă ai câștigat, iei steagul alb
și te reprezinți acelei priviri dorite
cu un dar tăcut, sincer,
îmbrățișat cu zâmbet blând.
Să nu se vadă pe tine
nicio scamă de reproșuri,
de umilință sau de pretenții.
Vei descoperi în fața ta adevărul
care te va premia sau te va pedepsi.