poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-22 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Când tu ai apărut, mă torturam în fundul unei peșteri adânci și fără aer și ieșire. Dădeam în întuneric din mâini, agonizând, și auzeam un geamăt, o zbatere de aripi, ca zvâcnetul de păsări nevăzute. Tu peste mine părul ți-ai despletit ușor, și m-am suit spre soare, văzând că-i aurora ce-acoperă o mare adâncă,-n primăvară. A fost ca o sosire-a mea în portul cel mai frumos din miazăzi. Acolo se înecau în tine priveliști grațioase: munți limpezi, ascuțiți, încununați de o zăpadă roză, fântâni ascunse-n falduri umbroase de pădure. Și-am învățat să caut pe umărul tău tihna, să mă cobor pe râuri și pe coaste, să mă-npletesc cu ramurile-ntinse, din somn făcându-mi cea mai dulce moarte. Bolți mi-ai deschis și anii mei în floare treziți către lumină de curând, îndrăgostiți au fost de umbra ta ce inima-mi chema spre vântul liber, cu sunetul tău verde acordându-l. Aveam s-adorm, să mă deștept, știind că nu mă chinui într-o peșteră adâncă, fără aer și ieșire. Fiindcă tu, în fine, apăruseși. Traducere Veronica Porumbacu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate